Sfantul Ierarh Calinic.heavenforum.org
Bine ati venit!

Sfantul Ierarh Calinic.heavenforum.org

Portal CRESTIN-ORTODOX al Fundatiei Sfantul Ierarh Calinic
 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareInregistrareConectare

 

POSTUL CRESTIN ORTODOX

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Autor Mesaj
Admin
Admin
avatar

feminin
Varsta : Data de inscriere : 20/01/2009 Numarul mesajelor : 172 Localizare : Joburi/Distractii : Psihologie Stare de spirit :

MesajSubiect: POSTUL CRESTIN ORTODOX   Joi Mar 12, 2009 11:05 am

Este o înfrânare pe un anumit timp, fie parţial, fie definitiv, de la mâncare, băutură, viaţă conjugală, distracţii, vorbire multă şi alte desfătări, cu scopul de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocăi, a ne spovedi şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului.
Porunca postului a fost dată în Rai: “Nu mâncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Fac. 2, 17), a poruncit Dumnezeu lui Adam şi Evei.
Acest pom avea un dublu simbol: al dependenţei faţă de Dumnezeu şi al avertizării că în ziua în care vor mânca, vor amesteca binele cu răul şi vor muri cu trupul. Dacă Adam şi Eva ar fi postit, n-am mai fi avut nevoie de postul de acum.
Ne-am îmbolnăvit prin neascultare şi trebuie să ne vindecăm prin ascultarea de Dumnezeu şi prin post (înfrânare).
Cei ce se plâng că nu pot posti o fac din două motive: fie că nu înţeleg rostul postului, fie că sunt bolnavi sufleteşte şi nu vor să pornească pe calea însănătoşirii morale. Acei oameni care nu postesc nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să realizeze lucrări duhovniceşti în viaţă, nu pot să aibă ajutorul lui Dumnezeu.
Disciplinarea biologicului, schimbarea traiectoriei tentaţiei, canalizarea energiei înmagazinate în fiinţa noastră pot fi foarte uşor controlate cu ajutorul harului Duhului Sfânt din Sfintele Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Deci numai Biserica, prin Sfintele Taine, prin preot, ne poate ajuta.
Temeiul scripturistic al postului
Dumnezeu a dat în Rai porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, pentru ca omul să practice virtutea înfrânării, care este prima măsură şi condiţie a însănătoşirii morale.
Omul este chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26), prin raţiune, voinţă, sentiment (Treimea umană) şi este asemenea lui Dumnezeu prin sfinţenie, care se obţine prin practicarea virtuţilor.
Atunci când omul se înfrânează în ceea ce priveşte mâncarea, el devine stăpânul trupului, nu se mai lasă ispitit de el şi nu mai este robul lui.
Adam, nesocotind porunca Divină, a amestecat binele cu răul, porunca lui Dumnezeu de a nu mânca şi ispita diavolului de a mânca, rezultând păcatul care a adus blestemul lui Dumnezeu şi moartea trupească. (Rom. 7, 13) Astfel, Adam şi Eva au pierdut, prin MÂNDRIA MINŢII şi POFTA TRUPULUI, comuniunea harică cu Dumnezeu, fiind dezbrăcaţi de haina cea ţesută de Dumnezeu - cămaşa Duhului Sfânt, care i-a protejat până la acea dată împotriva greutăţilor vieţii.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe arată că lăcomia pântecelui este primul păcat capital, din care izvorăsc toate patimile. Într-adevăr, îmbuibarea duce adesea la beţie şi lene, iar acestea aprind trupul spre desfrânare.Toate acestea, având nevoie de bani, conduc la furt, înşelăciune, avariţie. Cine nu poate dobândi bani se întristează, se mânie şi invidiază pe cei care au şi, astfel, rezultă păcate mari a căror urmare este moartea sufletească şi trupească.
Postul este, în schimb, spre folosul trupului şi al sufletului, pe care le purifică şi le întăreşte prin harul lui Dumnezeu. Din aceste motive şi legea Vechiului Testament recomandă postul şi arată foloasele lui: “Nu fi nesăţios întru toată deşertăciunea şi nu te apleca spre mîncăruri multe... pentru nesaţ mulţi au pierit, iar cel înfrânat îşi va spori viaţa”. (SIRAH 37, 32-34)
Mântuitorul a postit 40 de zile şi 40 de nopţi (Mt. 4, 2) şi tot El ne învaţă cum să postim (Mt. 6, 16-18), pentru că “diavolul nu poate fi izgonit decât prin post şi rugăciune”. (Matei 17, 21) În Noul Testament “Sfinţii Apostoli slujeau Domnului, se rugau şi posteau”. (Fapt. 14, 23, 13, 2-3; II Cor. 6, 5)
Temeiul patristic şi canonic al postului
Biserica Creştină Ortodoxă a rânduit postul pe temeiul practicii Mântuitorului, a Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor acestora, pentru toţi creştinii.
În mod special, în perioada celor patru posturi (Crăciunului, Paştelui, Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Sfintei Marii) - creştinii se pregătesc sufleteşte şi trupeşte pentru Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie.
Sfinţii Părinţi spun că postul:
Ø potoleşte poftele trupului (Sf. Evagrie Monahul);
Ø deprinde voinţa să domine asupra lăcomiei pântecelui, care alungă toate virtuţile (Nil Ascetul);
Ø este o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu şi deci un act de cult;
Ø înlesneşte săvârşirea tuturor virtuţilor şi ajută rugăciunea;
Ø purifică organismul de toxine, îl înnoieşte şi-l fereşte de boli, iar de unele îl vindecă.
Având în vedere importanţa postului, s-a ajuns la stabilirea obligaţiei de a ţine posturile rânduite de biserică prin canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi. Astfel, canonul 69 apostolic sancţionează pe clerici cu caterisirea dacă nu ţin Postul Mare şi Postul de miercuri şi vineri, iar pe laici cu afurisirea (excepţie fac bolnavii).
Canonul 52 de la Laodiceea repetă obligaţia de a posti miercuri şi vineri. Canonul 8 al lui Timotei din Alexandria dezleagă de post pe femeia care naşte, iar canonul 10 dezleagă de post pe cei bolnavi.
Cel ce nu poate posti din cauza bolii, să facă mai multă milostenie, să se roage mai mult, să împlinească cu râvnă poruncile dumnezeieşti.
Principiul călăuzitor cu privire la hrană este, după Sf. Casian, de a nu da trupului spre satisfacerea plăcerii ci spre îndreptarea slăbiciunii.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: “Cei ce se împărtăşesc de mâncare, din alte motive decât de hrană şi tămăduire, se vor osândi cu cei care s-au dat desfătării“.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că postul ni s-a dat de Dumnezeu ca leac salvator, prin care să se stârpească păcatul desfrânării şi grija lumească să se îndrepte spre activitatea duhovnicească.
Cum să postim
Există postul simţurilor, al minţii şi al duhului. Păcatul vine prin două izvoare: prin mânie şi prin lăcomie, iar prin post şi rugăciune acestea seacă. Înainte de a posti trebuie să ne împăcăm cu toţi semenii noştri. De la Mântuitorul Iisus Hristos am aflat că Dumnezeu este iubire şi porunca cea mai mare este porunca iubirii de Dumnezeu şi de oameni.
Una din legile iubirii se numeşte iertare şi, împlinind-o, vom înfrânge mânia. Mântuitorul Iisus Hristos ne-a spus: “De veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel Ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre”. (Mt. 6, 14-15)
Pentru a fi numiţi “fiii Tatălui Ceresc” trebuie să iubim pe vrăjmaşii noştri, să facem bine celor ce ne urăsc şi să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc. (Mt. 5, 43)
A răsplăti binele cu răul este lucrare diavolească, a răsplăti răul cu răul este lucrare dobitocească, a răsplăti binele cu bine este lucrare omenească, iar a răsplăti răul cu bine este lucrare dumnezeiască şi virtute creştină.
Prin iubire şi iertare biruim mânia, din care izvorăsc atâtea rele, iar prin post secăm fântâna otrăvitoare a atâtor patimi aducătoare de moarte.
Trebuie apoi să mergem la duhovnic pentru a ne spovedi şi a ne uşura sufletul de păcate. După aceea vom primi binecuvântarea de a posti şi astfel voinţa noastră va fi ajutată de puterea harului dumnezeiesc.
Cu privire la post, Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă astfel: “Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochii, picioarele şi mâinile şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile să postească, rămânând curate de hoţie şi lăcomie, picioarele nealergând spre locuri păcătoase, ochii să nu privească la frumuseţi străine, gura să postească de sudalme şi de vorbiri ruşinoase”.
Vremea postului este o vreme de bucurie duhovnicească, în care simţi cum te eliberezi de lanţurile patimilor care te ţineau în robie. Numai fariseii erau trişti când posteau, fiindcă o făceau ca să fie lăudaţi de oameni şi nu pentru a se apropia de Dumnezeu.
Treptele postului
Vom enumera în continuare treptele postului, adică cele şapte feluri de hrană pentru creştini:
1. Prima treaptă a postului este cea a CARNIVORILOR. În această categorie intră persoanele care, în afara zilelor de miercuri, vineri şi posturile rânduite de Biserică, folosesc în alimentaţie şi carne. Acest tip de alimentaţie încetineşte foarte mult progresul la rugăciune.
2. A doua treaptă este aceea a LACTO-VEGETARIENILOR, adică a acelora care nu mănâncă niciodată carne, ci lapte şi produse lactate, ouă şi legume fierte. Aceasta este de obicei viaţa de obşte a călugărilor.
3. A treia treaptă a postului este aceea a VEGETARIENILOR, adică a acelora care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau crude. În această treaptă a postului ajung de obicei călugării cei mai râvnitori. De aici încep treptele postului cele mai aspre, pe care păşesc de obicei, cu binecuvântarea duhovnicilor, sihaştrii şi pustnicii cei mainevoitori.
4. A patra treaptă a postului este aceea a FRUCTIVORILOR, adică a acelora care mănâncă o dată în zi pâine şi fructe fierte sau crude. Cine a ajuns în această treaptă a postului, poate stăpâni cu uşurinţă trupul, gândurile şi poate spori repede pe calea rugăciunii.
5. A cincea treaptă a postului este cea a HRANEI USCATE, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori, care, în această aspră nevoinţă, mănâncă numai pesmeţi muiaţi în apă cu sare sau puţin oţet, o dată în zi, cu măsură. Astfel se nevoiau sihaştrii de pe Valea Nilului.
6. A şasea treaptă a postului este MANA DUMNEZEIASCĂ, la care ajung foarte puţini asceţi, după o îndelungată nevoinţă, întăriţi fiind cu darul Duhului Sfânt.
Aceştia se îndestulează numai cu Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, pe care o primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta altceva, decât puţină apă. Ei trăiesc pe pământ viaţă îngerească, mintea lor fiind răpită în extaz, nu au nevoie de nimic material (hrană, îmbrăcăminte, odihnă), fie că este iarnă sau vară nu simt frigul sau căldura, fiind acoperiţi cu Harul lui Dumnezeu.
5. Felurile postului
Postul creştinilor variază, după râvna şi puterea postitorilor:
- primul post este postul negru, când postitorii nu beau şi nu mănâncă nimic în ziua când postesc;
- al doilea post este postul mijlociu, în care se mănâncă o dată pe zi după ora 15 puţină pâine şi apă;
- al treilea post este atunci când creştinii mănâncă mâncare fiartă (de post), o dată în zi, cu cumpătare;
- al patrulea post este atunci când creştinii mănâncă mâncăruri de post fierte, de două ori sau de trei ori pe zi;
- postul îngăduitor este acela în care creştinii mănâncă mâncăruri îndulcite cu untdelemn sau peşte şi beau puţin vin.
Postul adevărat este totala înfrânare de mâncare şi mâncare uscată; iar mâncarea cu untdelemn, peşte şi vin în timpul postului se numeşte dezlegare parţială a postului.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://sfantulierarhcalinic.heavenforum.com
angelarusu

avatar

feminin
Varsta : 31 Data de inscriere : 25/01/2009 Numarul mesajelor : 167 Localizare : Holland Joburi/Distractii : multe Stare de spirit : buna

MesajSubiect: Re: POSTUL CRESTIN ORTODOX   Lun Mar 16, 2009 5:52 pm

Eu tin postul ingaduitor dar fara vin si peste
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://sfantulierarhcalinic.heavenforum.com

POSTUL CRESTIN ORTODOX

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum: Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Sfantul Ierarh Calinic.heavenforum.org :: SFATURI DUHOVNICESTI :: DESCHIDE-TI INIMA ! -
creează un forum | © phpBB | Forum gratuit de suport | Contact | Semnaleaza un abuz | Creeaza-ti un blog